Connect with us

Hardware

Cum functioneaza procesoarele Intel Sandy Bridge?

Published

on

Legea lui Moore provine de la co-fondatorul Intel, Gordon Moore care a spus in 1965 ca numarul de tranzistori pe un procesor de siliciu de 1 inch (2,5 centimetri) tinde sa se dubleze la fiecare doi ani. Desi nu exista nici o lege universala care dicteaza acest lucru trebuie sa fie astfel, companii de tehnologie cum ar fi Intel au petrecut nenumarate ore si miliarde de dolari în cercetare si dezvoltare pentru a tine pasul cu legea lui Moore.

Dar strategia Intel merge dincolo de a gasi modalitati de micsorare a componentelor, în scopul cresterii putereii. Este ceea ce compania o numeste strategia tick-tock. Dezvoltarea tehnologiilor unui procesor are loc în doua etape. Faza tick implica gasirea unei modalitate de a micsora elemente pâna la o anumita dimensiune. Faza de tock este aranjarea elementelor retractate în configuratia cea mai eficienta pentru a creste eficienta.

Procesorul Intel Sandy Bridge este un exemplu de o tehnologie tock. Chip-ul tock anterior, cu nume de cod Nehalem, avea asezati tranzistorii pe 45 de nanometri într-un mod care a permis multithreading de date, care a facut procesorul mult mai puternic decât procesoarele precedente pe 45 de nanometri numite Penryn.

Familia de procesoarelor Sandy Bridge introduce niste facilitati noi în sacul cu trucuri de la Intel. Unul dintre acestea este decizia Intel este de a dedica o parte din microprocesor pentru procesare grafica – o sarcina adesea detinuta de catre un procesor grafic dedicat. Am putea crede ca Intel trage un foc de avertizare catre companiile care produc unitati de procesare grafica (GPU).

Westmere, predecesorul lui Sandy Bridge, a avut o arhitectura bazata pe Nehalem. Arhitectura Sandy Bridge are unele similaritati cu procesoarele mai vechi, dar dispune si de schimbari majore.

Sandy Bridge este un microprocesor multicor. Asta înseamna ca fiecare microprocesor Sandy Bridge are cel putin doua nuclee de procesare capabile de detinerea operatiilor de calcul. La lansare, cele mai avansat procesor Sandy Bridge avea patru nuclee, ceea ce il facea un procesor quad-core. Dar de ce sa folositi mai multe nuclee pana la urma? De ce nu dezvolta doar un procesor single-core mai rapid?

Se pare ca multe procese care ruleaza pe calculator sunt formate din probleme mai mici, numite probleme de calcul paralel. Imaginati-va o camera cu patru elevi buni la matematica. Unul este geniu si patru inteligenti (dar nu genii). Ii dam geniului o foaie cu patru probleme de matematica pentru a le rezolva.


Dam fiecarui dintre cele patru elevi inteligenti cate o problema de matematica. În timp ce geniul ar putea rezolva o singura problema mai repede decât oricare dintre cele patru elevi inteligent, colectiv elevii vor termina înaintea geniului. Asta e ideea din spatele procesoarelor cu mai multe nuclee – individual, acestea pot fi mai lente decât un puternic procesor single-core, dar colectiv sunt mai eficiente pentru multimea de probleme a calculatorului.

In plus fata de mai multe nuclee, fiecare nucleu poate avea doua thread-uri de date. Intel a inclus multithreading in microarhitectura Nehalem si a dat-o si lui Sandy Bridge. Intel o numeste acum tehnologia Hyper-Threading. Multithreading-ul depinde foarte mult de dezvoltatorii de software care creaza programe care ar putea profita de aceasta caracteristica.

Fiecare nucleu intr-un procesor Sandy Bridge are doua nivele individuale de memorie cache – ceea ce inseamna ca nucleele pot stoca date in timp ce procesorul face calcule. Un al treilea nivel de memorie cache, numita cache ultimul nivel, este o resursa comuna. Nucleele apeleaza ultimul nivel de cache pentru date comune si pentru a comunica cu alte nuclee.

Diferenta care il face pe Sandy Bridge mai bun este includerea unei sectiuni dedicate pe procesor pentru procesare grafica. Din cei 995 milioane de tranzistori de pe un procesor Sandy Bridge quad-core pentru un computer desktop, 114 de milioane dintre ele fac parte din procesarea grafica. Acesta poate suporta si procesare grafica 3-D. Aceasta capabilitate scade necesitatea unei placi grafice dedicata, desi aplicatii high-end cum ar fi jocuri video de ultima generatie sau software de procesare video pot necesita in continuare o unitate de procesare grafica pentru a rula fara probleme.

Lansarea procesorului Sandy Bridge nu a fost perfecta. Intel a facut o decizie care deranjat unii entuziasti ai calculatoarelor prin mutarea generatorului de clock pentru procesorul de pe placa de baza pe chipset. Pentru a întelege de ce ar putea deranja pe cineva, avem nevoie de un memento rapid despre cicluri de clock.

Un ciclu de clock pe un procesor este un impuls electronic în care un procesor poate finaliza o operatiune de baza, cum ar fi preluarea unui anumit punct de date. Cele mai multe operatiuni de calcul necesita de fapt mai multe cicluri de clock. Procesoarele mai rapide pot completa mai multe cicluri de clock pe secunda decat procesoarele mai rapide. Noi masuram acest lucru în Hertz – numarul de cicluri pe secunda. Un procesor de 1 GHz poate completa un miliard de cicluri în fiecare secunda.

Multe procesoare sunt capabile de mai multe cicluri pe secunda decât permite producatorul. Exista câteva motive pentru care se limiteaza viteza de clock pe un procesor. În primul rând, procesoarele genereaza caldura si facându-le sa functioneze la viteza maxima rezulta o cantitate mai mare de caldura. Fara masuri suficiente de racire, aceste microprocesoare pot ceda. În al doilea rând, prin impunerea unor limite pe procesor, compania poate vinde acelasi procesor cu viteza mai putin restrictiva la un pret nou pentru oamenii dispusi sa plateasca pentru viteza.

O modalitate de a trece peste aceasta restrictie este overclockingul procesorului. Overclockingul depinde de echipamentul propriu – nu exista nici o abordare unica pentru overclocking. Dar, în general, se utilizeaza software-uri pentru a permite procesorului sa ruleze la o viteza de clock mai mare decât producatorul permite.

Atunci cand Intel a mutat generatorul de clock, care controleaza viteza de clock si sincronizeaza functiile procesorului, de asemenea, au blocat viteza de clock pe majoritatea chipset-urilor pentru Sandy Bridge. Unele procesoare vor permite overclocking pentru entuziasti pentru a da un impuls modest în viteza procesoarelor. Dar se pare ca, daca sunteti cu adevarat un maniac al vitezei, va trebui sa va cumparati unul din chipset-urile mai scumpe Sandy Bridge, care nu includ blocarea vitezei.

1 Comment

1 Comment

  1. Pingback: Care sunt diferentele intre Core i3, i5 si i7?

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Hardware

De la Game & Watch la Switch: Evoluția consolelor portabile Nintendo

Published

on

By

De-a lungul a peste patru decenii, Nintendo a reușit să transforme bucăți de plastic, butoane și pixeli într-o întreagă lume de amintiri și emoții. Într-o eră în care portabilitatea părea un vis îndepărtat, Nintendo a îndrăznit să aducă jocurile video în buzunarele noastre. De la imaginile alb-negru ale primelor dispozitive LCD până la grafica 3D impresionantă a consolelor moderne, fiecare generație de console portabile a spus o poveste, una despre inovație, creativitate și pasiunea de a aduce bucurie în orice colț al lumii.

Dar cum a evoluat Nintendo de la simple ecrane monocrome la o revoluție hibridă globală? Cum a reușit să redefinească mereu ideea de jocuri portabile? În acest articol, vom explora întreaga călătorie a consolelor portabile Nintendo, de la lansarea primului Game & Watch în 1980, până la inovatorul Nintendo Switch din prezent.

GAME & WATCH (1980–1991)

În 1980, Nintendo lansează prima lor consolă portabilă, Game & Watch. Inginerul Gunpei Yokoi a fost cel care i-a dat viața, creând un gadget simplu, compact, dar genial, un singur joc preinstalat, un ceas digital, și uneori… o alarmă. Fără cartușe, fără meniu, fără salvări.

Nintendo a lansat în total 59 de modele diferite de Game & Watch, cu titluri populare precum Ball, Donkey Kong, Mario Bros., Balloon Fight și versiuni tematice cu personaje licențiate, cum ar fi Mickey Mouse.

Succesul a fost imediat: peste 14 milioane de unități vândute doar în primul an. În total, seria Game & Watch a atins peste 43 de milioane de unități vândute la nivel mondial.

În timp, designul consolei a evoluat. Unele modele au fost lansate cu două ecrane și clapetă, o inovație care mai târziu a inspirat designul altor console Nintendo.

La decenii de la lansare, Game & Watch rămâne o piesă importantă în istoria Nintendo, motiv pentru care compania a lansat reeditări moderne: ediția aniversară Super Mario Bros. și versiunea The Legend of Zelda, cu jocuri NES complete incluse.

Seria GAME BOY (1989–2005)

Pe 21 aprilie 1989, Nintendo lansează în Japonia consola care avea să devină un fenomen global, Game Boy. Consola avea un ecran monocrom, patru butoane, funcționa pe baterii AA, si… cel mai important, avea cartuse interschimbabile.

Tetris a fost jocul de lansare perfect… simplu, captivant și universal. Apoi au urmat hituri precum Super Mario Land și Pokémon Red & Blue, care au transformat Game Boy-ul într-un fenomen cultural. Peste 300.000 de unități s-au vândut în primele două săptămâni doar în Japonia.

În 1996, Nintendo a lansat Game Boy Pocket, o variantă mai compactă, mai ușoară și cu un ecran îmbunătățit, mai clar, eliminând nuanța verzuie a primului model. Deși păstra compatibilitatea cu toate jocurile Game Boy, designul său rafinat și consumul mai eficient de baterie l-au făcut o alegere populară pentru fanii consacrați.

În 1998, exclusiv pentru piața japoneză, Nintendo introduce Game Boy Light, o versiune rară și dorită, care aducea în premieră un ecran iluminat, perfect pentru sesiunile de gaming pe timp de noapte.

Nouă ani mai târziu, în 1998, Nintendo lansează Game Boy Color. Designul era asemănător, dar mai subțire, disponibil în culori variate și, cel mai important, cu un ecran color.

Game Boy Color era complet compatibil cu jocurile Game Boy, dar și cu titluri noi care valorificau ecranul color, precum Pokémon Gold & Silver sau Zelda: Oracle of Ages & Seasons. Împreună, Game Boy și Game Boy Color au vândut peste 118 milioane de unități, devenind una dintre cele mai bine vândute familii de console din istorie.

În 2001, Nintendo schimbă complet formatul și lansează Game Boy Advance. Consola renunță la forma verticală, adoptă un design landscape, butoane laterale și un procesor de 32 de biți.

Game Boy Advance era compatibil cu titlurile Game Boy și Game Boy Color, dar aducea și jocuri noi, mai complexe: Pokémon Ruby & Sapphire, Metroid Fusion, Advance Wars sau Fire Emblem.

În 2003, apare Game Boy Advance SP, o versiune îmbunătățită, cu design pliabil, baterie reîncărcabilă și ecran luminat intern. Versiunea din 2004 aduce chiar iluminare backlight, mult mai eficientă.

În 2005, Nintendo lansează ultimul model din această linie, Game Boy Micro. O consolă extrem de compactă, cu un design modern, dar care nu era compatibilă cu jocurile mai vechi din generația originală.

În total, seria Game Boy a depășit 200 de milioane de unități vândute în întreaga lume.

NINTENDO DS (2004–2013)

Lansata în 2004, noua consolă portabilă Nintendo DS aducea inovații reale. Un touchscreen controlat cu stylus, conectivitate wireless locală și online, și chiar compatibilitate cu jocurile Game Boy Advance.

DS-ul era simplu la început, includea aplicații de bază precum PictoChat și Download Play, dar potențialul său a fost uriaș. Jocuri precum Brain Age, Nintendogs și Trauma Center foloseau ecranul tactil într-un mod inovator, atrăgând nu doar gameri tradiționali, ci și public nou.

În 2006 apare Nintendo DS Lite, o variantă mai subțire, mai luminoasă și mai elegantă. Avea aceleași funcții, dar într-un design mult mai rafinat.

În 2008, Nintendo lansează DSi, cu upgrade-uri importante: două camere, aplicații multimedia, magazin digital DSiWare și o interfață îmbunătățită. Singurul minus? Lipsa slotului pentru jocurile de pe Game Boy Advance.

Un an mai târziu, DSi XL aduce ecrane mai mari și o experiență mai confortabilă pentru acasă. Include aplicații preinstalate precum Brain Age, Flipnote Studio și Nintendo DSi Browser.

În ciuda concurenței directe din partea Sony PSP, care era tehnic superior și capabil să redea media precum filme și muzică, DS-ul a câștigat teren datorită inovației, duratei bateriei și varietății de jocuri.

Astfel, Nintendo DS a vândut peste 154 de milioane de unități la nivel mondial, cu aproape 80 de milioane mai mult decât PlayStation Portable, devenind cea mai vândută consolă portabilă din toate timpurile.

NINTENDO 3DS (2011–2020)

După succesul colosal al Nintendo DS, următorul pas era riscant, dar ambițios. În 2011, Nintendo lansează Nintendo 3DS, o consolă care promitea să aducă o nouă dimensiune în gamingul portabil.

Designul păstrează formatul dual-screen, dar introduce o funcție revoluționară: autostereoscopia. Practic, jucătorii puteau vedea imagini 3D fără ochelari speciali – folosind un sistem ce combina două perspective vizuale pentru a crea efectul tridimensional.

3DS venea cu un procesor mai puternic, un ecran superior, funcții multimedia, un stick analogic și compatibilitate cu jocurile Nintendo DS. Includea și aplicații preinstalate precum Face Raiders sau AR Games, iar accesul la Nintendo eShop oferea jocuri digitale până în 2023.

Cu toate acestea, lansarea nu a mers conform planului. Prețul inițial ridicat și lipsa jocurilor care să valorifice cu adevărat 3D-ul au dus la un debut modest. La doar 6 luni de la lansare, Nintendo reduce semnificativ prețul și oferă jocuri gratuite celor care au cumpărat consola la prețul original.

În 2012 apare Nintendo 3DS XL, cu ecrane mai mari și o experiență vizuală îmbunătățită. În 2013, Nintendo 2DS este introdus ca variantă low-cost, fără funcție 3D și cu un design tip slate, fără clapetă, creat special pentru copii.

În 2014, Nintendo lansează New Nintendo 3DS și New 3DS XL. Acestea vin cu procesor îmbunătățit, butoane suplimentare, un nou stick analogic (C-Stick), și un sistem de urmărire oculară pentru o experiență 3D stabilă.

Ultima revizie majoră apare în 2017: New Nintendo 2DS XL. O consolă mai mare, cu design pliabil și fără 3D, dar cu majoritatea funcțiilor din versiunile anterioare.

Competiția directă a fost Sony PS Vita, o consolă mult mai puternică din punct de vedere tehnic, dar, din nou, Nintendo a dovedit că inovația și jocurile accesibile contează mai mult decât specificațiile.

Jocurile 3DS s-au vândut masiv: Pokémon X și Y – peste 16 milioane de exemplare, Mario Kart 7 – aproape 19 milioane, iar Animal Crossing: New Leaf – peste 13 milioane. În total, familia Nintendo 3DS a vândut peste 75 de milioane de unități la nivel mondial.

NINTENDO SWITCH (2017–PREZENT)

În 2017, Nintendo schimbă din nou regulile jocului, lansând prima consolă hibridă reală din industrie, Nintendo Switch. O singură platformă, trei moduri de utilizare și libertatea de a juca oriunde.

Switch poate fi conectat la televizor prin dock, poate fi folosit ca o consolă portabilă completă sau poate fi așezat pe o masă pentru jocuri multiplayer. Ecranul principal are 6.2 inch și rulează la 720p în mod portabil, iar în dock poate oferi jocuri în 1080p.

Controlerele Joy-Con sunt detașabile, versatile și vin cu funcții precum giroscop, cameră IR și vibrație HD. 

Această flexibilitate, combinată cu titluri de top precum The Legend of Zelda: Breath of the Wild, Super Mario Odyssey, Animal Crossing: New Horizons și Pokémon Sword & Shield și a atras atât gamerii hardcore, cât și publicul casual.

În 2019, Nintendo lansează Switch Lite, o variantă exclusiv portabilă, mai mică, mai ușoară, fără funcții de dock și fără vibrație HD. 

În 2021 urmează Switch OLED. Aceasta aduce un ecran OLED de 7 inch, culori mai vii, sunet îmbunătățit, un suport reglabil mai solid și o durată de viață a bateriei extinsă. 

În 2025, Nintendo anunță oficial consola Switch 2. Aceasta păstrează conceptul hibrid, dar vine cu un design mai mare, controlere magnetice și compatibilitate completă cu jocurile Switch originale, atât fizice, cât și digitale.

Noutățile includ funcții precum microfon integrat, o formă de input similară cu un mouse pentru anumite jocuri și conectivitate extinsă prin Nintendo Switch Online.

Astfel, Nintendo Switch a devenit un fenomen global, fiind a cincea cea mai populară consolă de jocuri din toate timpurile, vânzand puțin peste 111 milioane de unități în întreaga lume.

De la butoane simple și ecrane alb-negru, până la console hibride și lumi 3D, Nintendo a reușit să transforme gamingul în artă. Fiecare generație ne-a adus nu doar tehnologie, ci și multe amintiri.

Continue Reading

Hardware

GeForce RTX 5070 vs 4070 vs 3070

Published

on

By

NVIDIA a lansat oficial seria GeForce RTX 50 la CES 2025, marcând un nou capitol în performanța GPU-urilor. Bazată pe arhitectura Blackwell, această generație introduce îmbunătățiri semnificative, cum ar fi tehnologia DLSS 4, memorie GDDR7, și performanțe avansate în ray tracing. Modelele RTX 5090 și RTX 5080 vor fi disponibile din 30 ianuarie 2025, iar RTX 5070 și RTX 5070 Ti vor urma în februarie.

De la Generația RTX 30 la RTX 50: Ce S-a Îmbunătățit?

Pentru a înțelege progresul NVIDIA, ne concentrăm asupra celor mai populare modele din ultimii ani: RTX 3070, RTX 4070 și RTX 5070. Această comparație scoate în evidență saltul tehnologic între generații.

  • RTX 3070 (Lansată în 2020): Această placă a redefinit segmentul de performanță medie, oferind ray tracing și DLSS de generația a doua.
  • RTX 4070 (Lansată în 2023): Cu arhitectura Ada Lovelace, RTX 4070 a adus DLSS 3, ray tracing îmbunătățit și eficiență energetică mai bună.
  • RTX 5070 (2025): Arhitectura Blackwell și DLSS 4 reprezintă cele mai notabile îmbunătățiri, împreună cu o performanță generală crescută.

Specificații RTX 5070 vs RTX 4070 vs RTX 3070

RTX 5070 RTX 4070 RTX 3070
Anul Lansării 2025 2023 2020
Arhitectură Blackwell Ada Lovelace Ampere
Nuclee NVIDIA CUDA® 6144 5888 5888
Tensor Cores 5th Generation 4th Generation 3rd Generation
AI TOPS 988 780 630
Frecvență Boost (GHz) 2.51 2.48 1.73
Frecvență de bază (GHz) 2.16 1.92 1.50
Memorie 12 GB GDDR7 12 GB GDDR6X 8 GB GDDR6
Lățime Interfață Memorie 192-bit 192-bit 256-bit
DLSS DLSS 4 DLSS 3 DLSS 2
Ray Tracing Generația a 4-a Generația a 3-a Generația a 2-a
Putere Totală (W) 250W 200W 220W
Preț de Lansare (USD) 549 599 499
Continue Reading

Hardware

Istoria primului PlayStation: de la idee la lansare

Published

on

By

Primul PlayStation este mai mult decât o simplă consolă de jocuri. Este o poveste de ambiție, rivalitate și inovație care a schimbat pentru totdeauna industria gaming-ului. Cei care au trăit acea perioadă își amintesc probabil cum această consolă a redefinit standardele jocurilor video, dar puțini știu că drumul PlayStation-ului a început ca un parteneriat eșuat între Sony și Nintendo.

Nașterea unei colaborări: Sony și Nintendo

La sfârșitul anilor ’80, Nintendo domina piața jocurilor video cu succesul său colosal, Nintendo Entertainment System (NES) și succesorul său, Super Nintendo Entertainment System (SNES). Cu toate acestea, compania japoneză era deja conștientă de nevoia de a îmbunătăți capacitățile tehnice ale consolelor sale, mai ales în privința suportului de stocare. Cartușele erau limitate în capacitatea de stocare și costisitoare de produs, în timp ce discurile optice începeau să devină o alternativă viabilă, oferind mult mai mult spațiu pentru dezvoltatori și la un cost mai mic.

În acest context, Nintendo a apelat la Sony pentru a dezvolta un accesoriu care să permită consolei SNES să ruleze jocuri pe CD. Sony, care deja avea o vastă experiență în tehnologia discurilor optice prin dezvoltarea CD-urilor împreună cu Philips, a văzut această colaborare ca pe o oportunitate de a-și extinde prezența în industria jocurilor. Așa s-a născut Nintendo PlayStation, un prototip care combina puterea SNES cu capacitatea de a rula CD-uri.

Ruptura cu Nintendo și provocarea care a urmat

Totuși, colaborarea dintre Sony și Nintendo a fost scurtă. La CES 1991 (Consumer Electronics Show), Sony era pregătită să dezvăluie parteneriatul lor oficial și să prezinte noul sistem. Dar, în mod șocant, Nintendo a anunțat în ultimul moment că va colabora cu Philips pentru dezvoltarea tehnologiei CD, renunțând complet la Sony.

Această mișcare a fost un șoc pentru Sony, dar în loc să renunțe, compania a luat decizia îndrăzneață de a transforma prototipul lor, PlayStation, într-o consolă complet independentă. Kazuo Hirai, un personaj cheie în această poveste, și Ken Kutaragi, inginerul care a condus echipa tehnică pentru proiectul PlayStation, au convins conducerea Sony că piața de jocuri video reprezenta o oportunitate uriașă.

Kutaragi era un inovator vizionar și era hotărât să creeze o consolă care nu doar să concureze cu Nintendo, ci să revoluționeze industria gaming-ului. Astfel, după multe negocieri interne, Sony a decis să își dezvolte propria consolă de jocuri video. Decizia a fost una riscantă, deoarece compania nu avea experiență în acest domeniu, dar ambiția și tehnologia Sony au făcut ca PlayStation să devină o realitate.

Lansarea PlayStation în Japonia în 1994

Pe 3 decembrie 1994, după ani de cercetare și dezvoltare intensă, Sony a lansat oficial PlayStation în Japonia. Spre deosebire de Nintendo sau Sega, PlayStation a fost conceput ca o consolă mai accesibilă pentru dezvoltatorii terți. Oferind un suport excelent pentru CD-ROM-uri, PlayStation a eliminat limitările impuse de cartușe, ceea ce a permis dezvoltarea unor jocuri mult mai complexe din punct de vedere grafic și narativ.

Jocuri precum Ridge Racer și Tekken au demonstrat rapid puterea grafică a consolei, în timp ce Final Fantasy VII, lansat puțin mai târziu, a arătat capacitatea PlayStation-ului de a spune povești epice.

PlayStation vs. Competiția: O victorie neașteptată

La momentul lansării, PlayStation avea de înfruntat o concurență acerbă din partea unor giganți ai industriei. Nintendo lansa în aceeași perioadă Nintendo 64, o consolă care se baza încă pe cartușe, iar Sega Saturn era deja pe piață. Totuși, avantajele oferite de CD-uri și relațiile puternice pe care Sony le-a construit cu dezvoltatorii terți au transformat rapid PlayStation într-o platformă dominantă.

În primul an de la lansare, Sony a vândut peste un milion de unități doar în Japonia, succes care s-a repetat și la lansarea internațională, în septembrie 1995. În câțiva ani, PlayStation a devenit prima consolă de jocuri care a depășit 100 de milioane de unități vândute la nivel global, stabilind noi standarde în industrie.

Specificații Tehnice

ComponentăDetalii
Procesor (CPU)LSI Core pe 32 de biți (MIPS R3000A)
Frecvență CPU33.8 MHz
Performanță CPUAproximativ 30 MIPS (Million Instructions per Second)
Memorie RAM2 MB
Memorie Video (VRAM)1 MB
Capacitate grafică (GPU)Afișare 3D cu până la 360.000 de poligoane pe secundă
Rezoluție video256×224 – 640×480 pixeli
Paletă de culori16.7 milioane de culori
Suport stocareCD-ROM (până la 700 MB pe disc)
Capacități audioSunet stereo cu 24 de canale, 16-biți, 44.1 kHz (calitate CD)
ControlerDesign ergonomic, DualShock (vibrații și stick-uri analogice ulterior)
Data lansării3 decembrie 1994 (Japonia)
Vânzări globalePeste 100 de milioane de unități vândute

Succesul PlayStation-ului nu a fost doar rezultatul tehnologiei avansate, ci și al strategiei inteligente de marketing și al relațiilor excelente cu dezvoltatorii de jocuri. Sony a transformat gaming-ul într-o formă de divertisment pentru mase, atrăgând nu doar copiii, ci și adulții.

În concluzie, primul PlayStation a schimbat radical peisajul industriei de jocuri video. Ceea ce a început ca un parteneriat eșuat cu Nintendo a evoluat într-o poveste de succes care a consacrat Sony ca un lider global în industria gaming-ului. Lansarea PlayStation în 1994 a reprezentat un punct de cotitură în istoria jocurilor video, iar impactul său se resimte și astăzi, când Sony continuă să fie un jucător major în această industrie.

Continue Reading

Misiuni Grand Theft Auto

Personaje din jocuri

Trending