127.0.0.1 este loopback-ul adresei Internet Protocol (IP) numit si „localhost”. Adresa este utilizata pentru a stabili o conexiune IP la aceeasi sistem sau calculatorul este utilizat de catre utilizatorul final.Aceeasi conventie este definita pentru calculatoarele care suporta adresa IPv6 (Internet Protocol version 6) folosind conotatia ::1. Stabilirea unei conexiuni folosind adresa 127.0.0.1 este cea mai comuna, cu toate acestea, folosind o adresa IP în intervalul 127.*.*.* va functiona în acelasi mod sau similare. Constructia loopback-ului da unui computer sau dispozitiv capabil de networking capacitatea sa valideze sau sa stabileasca IP unui sistem.

Cum functioneaza Internet Protocol?

Internet Protocol (IP) este un set de reguli care asigura existenta unei metoda standard pentru adresa si pentru a comunica între computere si alte dispozitive de retea. Pe langa reglementarea modului de adresare, protocolul IP standardizeaza, de asemenea, modul sau metoda prin care pachetele de date sunt trimise. Internet Protocol versiunea 4 (sau IPv4) este a patra revizuire a protocolului si este cel mai raspândit în întreaga lume. IETF RFC 791, care a fost finalizat în septembrie 1981 este definitia actuala a protocolului, care este lent se înlocuieste cu IPv6, care este considerat ca fiin în faza de inceput. IPv4 este considerat a fi un protocol fara conexiune destinat a fi utilizat în retele bazate pe Ethernet. Protocolul nu garanteaza livrarea, integritatea datelor sau secventierea adecvata a datelor, în schimb, se bazeaza pe Transmission Control Protocol (TCP) care se ocupa de cele enuntate mai deveme.

Cum functioneaza 127.0.0.1?

Stabilirea unei conexiuni la adresa de loopback 127.0.0.1 se realizeaza în acelasi mod ca si cum am institui unul cu orice computer sau dispozitiv de retea. Diferenta principala este ca, conextiunea evita sa foloseasca interfata hardware a retelei locale. Administratorii de sistem si dezvoltatorii de aplicatii folosesc de obicei 127.0.0.1 pentru a testa aplicatiile. Atunci când stabiliti o conexiune IPv4 cu 127.0.0.1 va fi atribuita în mod normal, masca de subretea 255.0.0.1. Daca orice switch public, router sau gateway primeste un pachet adresat la adresa IP de loopback, trebuie sa lasati pachetul fara a loga informatiile. Ca urmare, în cazul în care un pachet de date este livrata în afara localhost-ului, datorita designului aceasta nu va ajunge accidental la un calculator, care va încerca sa dea un raspuns. Acest aspect al loopback-ului ajuta la asigura mentinerea securitatii retelei, deoarece cele mai multe calculatoare vor raspunde la pachetele adresate adresei de loopback respective, care pot pot activa în mod neasteptat alte servicii de pe un sistem care raspunde la un pachet de date ratacit.

Ce este Domain Name System?

Oamenii nu sunt capabile sa-si aminteasca cu usurinta adresele IP sau un numar mai complicat. Limba adreselor web este mult mai usor de utilizat, dar necesita o metoda de a o rezolva la adresa reala a computerului sau server. Ca rezultat, Domain Name System (DNS), a fost dezvoltat pentru a ajuta la traficul Internet local si direct la destinatia corespunzatoare prin verificarea in timp real a adreselor Internet cu alte servere DNS situat pe Internet. Înainte ca un computer local sa trimita o cerere DNS la serverul DNS pentru reteaua locala, el va efectua o prima data o verificare a fisierelor Hosts stocate pentru a economisi timp si resurse de retea. Fisierul Hosts contine perechi de adrese IP, avnd unul sau mai multe nume de host si este actualizat frecvent pe baza unor conditii predefinite pe computerul local. Înainte de inventarea DNS-ului, a existat un singur fisier Hosts, care era partajat în retea. Apoi s-a constatat ca nu trece testul de scalabilitate, cu toate acestea, atunci când mai multe retele au început sa se conecteze au dus la dezvoltarea sistemului DNS folosit astazi.

Cum este 127.0.0.1 folosit în fisierul Hosts?

Ori de câte ori un utilizator al computerului încearca sa acceseze un site sau un alt computer la distanta prin nume, calculatorul verifica fisierul Hosts stocat local pentru rezolutia numelui domeniului înainte sa trimita o cerere la serverul DNS (Domain Name Server). Adresa IP 127.0.0.1 este frecvent întâlnita în fisierul Hosts de pe calculatoarele alocate la „localhost”. De asemenea, este folosit de calculatoarele malware pentru a atribui site-uri legitime la localhost, astfel prevenind utilizatorul final sa-si compromita securitatea computerului cu o infectie malware. Aceasta schimbare a fost cel mai frecvent asociata cu multe din pachetele scareware care au fost trimise pe Internet prin intermediul site-urilor infectate virusi, cai troieni si atasamentele infectate prin e-mail. Unii administratori de calculatoare si studenti interesati, pot modifica fisierul hosts pentru a preveni accesul la site-urile nedorite, cu toate acestea, nu este metoda preferata ca utilizator final (sau administrator) devenind acum responsabil pentru stergerea intrarilor atunci când este necesar.
   Exemple de intrari in fisierul host:
       -127.0.0.1 localhost
       -127.0.0.1 www.SiteYouWantToRouteToLocalHost.com
       -127.0.0.1 SiteYouWantToRouteToLocalHost.com

Ce este o utilizare speciala a adresei IP?

O utilizare speciala a adresa IP este una care a fost atribuita de catre Internet Assigned Numbers Authority (IANA) si este rezervata pentru un anume motiv sau scop. Autoritatea IANA de a delimita aceste adrese vine de la IETF pentru a face atributii în sprijinul Internet Standards Process. IANA defineste adrese IP pentru utilizare speciala pentru IPv4 în RFC 3330: Special-Use IPv4 Adresses si pentru IPv6 în RFC 3513: Internet Protocol Version 6 (IPv6). RFC 3330 a fost prima specificatie in colectarea diverselor definitii pentru utilizare speciala a adreselor IP, cum ar fi 127.0.0.1 care a fost definita de-a lungul anilor într-o locatie centrala. Pe baza acestor lectii învatate, toate adresele speciale IPv6 au fost incluse în RFC 3513 inca de la început. IANA a spus în RFC 3330 ca internetul nu protejeaza împotriva abuzului de adrese IP speciale, cum ar fi 127.0.0.1.

Tabelul adreselor IP speciale

Adresa Utilizarea in prezent
0.0.0.0/8    „Aceasta” Retea
10.0.0.0/8    Retele private
14.0.0.0/8    Retele public-data
24.0.0.0/8    Retele de televiziune prin cablu
39.0.0.0/8    Rezervat, sub rezerva de alocare
127.0.0.0/8    Loopback
128.0.0.0/16    Rezervat, sub rezerva de alocare
169.254.0.0/16    Link local
172.16.0.0/12    Retele private
191.255.0.0/16    Rezervat, sub rezerva de alocare
192.0.0.0/24    Rezervat, dar fac obiectul de alocare
192.0.2.0/24    Test-Net
192.88.99.0/24    6to4 Reley anycast
192.168.0.0/16    Retele private
198.18.0.0/15    Network Interconnect Device Benchmark Testing
223.255.255.0/24    Rezervat, sub rezerva de alocare
224.0.0.0/4    Multicast, utilizat frecvent în simulari multiplayer, jocuri de noroc si distributie video
240.0.0.0/4    Rezervat pentru o utilizare viitoare

Care sunt utilizarile comune pentru 127.0.0.1?

O tehnica comuna pentru a verifica daca echipamentul unui computer de retea, sistem de operare si implementarea TCP/IP functioneaza corect este de trimiterea unei cereri ping la 127.0.0.1. Pe baza rezultatelor testului, administratorii sau utilizatorii de computere pot depana problemele de conectare la retea. Dezvoltatorii de aplicatii, de asemenea, folosesc adresa loopback pentru a testa functionalitatea retelei de baza, atunci când dezvolta un program sau a unei componente a unei aplicatii înainte de a o lansa pe o retea.

Alte utilizari mai „neobisnuite” este folosirea adresei loopback pentru a pacali securitate computerului sau studentii informaticieni care încearca sa sparga, sau sa faca un test de viteza a retelei folosind adresa 127.0.0.1. Exista, de asemenea, o serie de variatii pe „Cel mai prost Hacker din lume” gasit pe Internet. În aceste povestiri (care cel putin câteva sunt bazate pe cazuri reale), hackerii „începatori” sau „cu cunostinte mai putine” voiau sa infecteze, hack, sau un atac DOS sau DDOS împotriva adresei 127.0.0.1. În povestile pline de umor, hackerul a reusit sa infecteze sau sa sterga informatiilor de pe calculatorul propriu spre hazul celor care il urmareau.

Unde este definit 127.0.0.1?

RFC 1700, publicat de Internet Engineering Task Force (IETF) a fost primul document de a rezerva adresa 127.0.0.0/8 pentru scopuri de loopback. Documentul IETF, RFC 3330, apoi descris în continuare in utilizarea adresei IPv4 127.0.0.0/8 pentru scopuri de loopback. Aceste definitii au fost ulterior actualizate exclusiv prin IANA si continua sa fie excluse de la alocare de catre registrele regionale de Internet sau IANA.

Ce este IPv6?

Deoarece numarul de persoane si dispozitive care utilizeaza internetul a crescut, cererea de adrese a continuat sa creasca exponential. Internet Protocol Version 6, IPv6, este protocolul generatiei urmatoare, care este proiectat pentru a înlocui în cele din urma IPv4 si este în curs de adoptare în domeniul educatiei si cercurile de cercetare. Internet Engineering Task Force (IETF) a dezvoltat IPv6 pentru a suplini numarul tot mai mare de dispozitive si utilizatori care acceseaza Internetul si pentru a ajuta la solutionarea unora dintre deficientele de securitate fundamentale de la IPv4. IPv6 gazdui un numar mai mare de adrese, utilizand numere mai mari pentru a crea adrese IP. În conformitate cu Conventia de adresa IPv4, o adresa este de 32 de biti în lungime, permitand aproximativ 4,3 miliarde de adrese unice. IPv6 foloseste adrese de 128 bit care permite pâna la 340 de miliarde de adrese IP.

Care este echivalentul a 127.0.0.1 în IPv6?

:: 1 sau în scriere obisnuita, 0:0:0:0:0:0:0:1 este adresa loopback în protocolul IPv6. Adresa de loopback IPv6 îndeplineste o functie similara ca în IPv4, permitând un nod pentru a trimite un pachet de date insusi. Ea nu poate fi atribuit la oricare interfata fizice de pe computer si este considerat a avea un scop de „legatura locala”.

Pasii pentru ping in 127.0.0.1

Desi, pentru ping la adresa de loopback 127.0.0.1 poate fi realizata folosind comanda DOS prompt sau terminalul de pe un computer cu MAC OS X, este, de asemenea, sunt incorporate in multe dintre instrumentele administratorilor de retea disponibile pe piata.
Pasul 1 – Logarea la un computer utilizând un cont cu permisiuni de administrator.
Pasul 2 – Deschiderea „DOS” prompt prin selectarea butonului „Start” si tastând „CMD” în câmpul de cautare. În Mac OS X, selectati „Finder”, situat in „Dock” si faceti clic pe optiunea „Utilitati”. Apoi, dublu clic pe aplicatia „Network Utility”.
Pasul 3 – În Windows, introduceti „ping 127.0.0.1” la promptul de comanda DOS, urmata de apasarea tasta „Enter”. Pe un Mac, selectati fila din meniu „Ping” si introduceti „127.0.0.1” în câmpul furnizat. Apoi apasati butonul „Ping”.
Pasul 4 – Vezi rezultatele afisate pe ecran. Datele afisate vor include numarul de pachete de date trimise, primite, pierdute, precum si un interval de timp aproximativ dus-întors de transmitere a datelor.
Rezultate obtinute pe un calculator cu Windows vor arata cam asa:
         Pinging 127.0.0.1 cu 32 biti de date:
         Reply from 127.0.0.1: bytes=32 time<1ms TTL=128          Reply from 127.0.0.1: bytes=32 time<1ms TTL=128          Reply from 127.0.0.1: bytes=32 time<1ms TTL=128          Reply from 127.0.0.1: bytes=32 time<1ms TTL=128          Statisticile ping pentru 127.0.0.1:          Pachete: Trimise= 4, Primite= 4, Pierdute= 0 (0% loss), Timpii aproximativi pentru calatoria dus-intors in mili-secunde: Minimum = 0ms, Maximum = 0ms, Average = 0ms