Aflati cum a schimbat UEFI vechiul BIOS
Pana acum, majoritatea oamenilor s-au familiarizat cu vechiul BIOS, care poate fi controlat doar cu anumite taste, astfel, unii oamenii s-ar putea sa nu se descurce cu UEFI. Din cauza evolutiei tehnologiei, acest UEFI i-a luat locul vechiului BIOS, de aceea vom face o retrospectiva a acestor doua tehnologii, pentru evitarea problemelor care le-ar putea intampina incepatorii care si-au achizitionat un nou PC cu UEFI.
BIOS-ul, care este acronimul de la Basic Input-Output System, este un software de nivel scazut, fiind foarte important. Acesta se afla integrat pe un cip construit pe placa de baza. Atunci cand computerul porneste, este treaba BIOS-ului sa porneasca diferite componente si sa se asigure ca acestea sunt functionale, apoi trece functionalitatea catre sistemul de operare sau un alt boot loader. Cu „mult” timp in urma, calculatoarele foloseau moduri diferite de a face acest lucru, dar in timp, dupa IBM 5150, a devenit un standard pe care sa se bazeze compatibilitatea hardware. A fost folosit pe un procesor Intel 8088 de 16-biti, cu BIOS de 16-biti care avea 1MB de spatiu pentru adrese. Foloseste, de asemenea, si un Master Boot Record, sau MBR, care contine tabelul partitiilor hard disk-ului, care, la randul sau, spune BIOS-ului unde se afla sistemul de operare.
POST este un proces guvernat de BIOS. Este un auto-test la fiecare pornire care verifica validitatea si functionalitatea corecta a componentelor. Daca ceva nu functioneaza bine, veti vedea afisata o eroare sau auziti o serie de bip-uri criptate in functie de eroare. Poate ati auzit si de acronimul CMOS, care se refera la memoria alimentata de bateria de pe placa de baza, care este utilizata in conjunctie cu RAM-ul non-volatil folosit de BIOS. Dar in sistemele actuale, aceasta metoda a fost inlocuita cu memorie flash (numita EEPROM sau Electrically Erasable Programmable Read-Only Memory).
Cu toate acesta, a fost un sistem bun. Acesta a oferit o interfata de la care ai putea activa/dezactiva componente individuale si aveati acces la optiuni avansate de hardware. Si cum se intampla in lumea de siliciu, BIOS-ul a cedat in fata pieselor hardware nou aparute, si pentru a imbunatati o multime din neajunsurile sale, au fost dezvoltate extensii. Un prim exemplu in acest sens este de Advanced Configuration and Power Interface, sau ACPI, care era folosit pentru a ajuta la configurarea dispozitivelor si continea functii avansate de gestionare a energiei. Dar, in timp, limitele BIOS-ului trebuiau sa fie depasite de un sistem nou.
Unified Extensible Firmware Interface, cunoscut sub numele de UEFI, a fost initial dezvoltat de Intel pentru a elimina vechile probleme de pe serverele Itanium de 64-biti. De-a lungul timpului, numele de Intel Boot Initiative a fost schimbat pe Unified EFI Forum, care reglementeaza sarcinile acestuia. UEFI a adus modificari majore in mediul pre-boot.
Multe functii ale UEFI seamana cu BIOS-ul traditional, dar diferenta cea mai mare este aspectul vizual.
Dupa cum puteti vedea, este si foarte usor de utilizat, mouse-ul fiind implicat pentru prima data in navigarea dintr-un software de pre-boot.
In timp ce BIOS-ul este limitat la procese de 16-biti si 1MB de memorie pentru adrese, UEFI nu este limitat in acest mod. El poate functiona in modurile 32-biti si 64-biti, permitand sa fie folosit mult mai mult RAM in procese mai complexe. Acesta poate fi independent de arhitectura si ofera drivere pentru componente, care sunt, de asemenea, independente de felul procesorului.
MBR-ul este limitat la 4 partitii primare pentru fiecare disc si discurile bootabile sunt limitate la 2,2 TB. UEFI utilizeaza GUID Partition Table, care utilizeaza ID-uri unice la nivel global pentru a realiza adresa partitiilor si permite pornirea hard disk-urilor de cel mult 9.4 ZB. Un terabyte (tehnic, un tebibyte) are 1024 GB, iar un zettabyte (zebibyte) are 1024x1024x1024 GB. Pare destul de avansat pentru tehnologia acestui moment, nu? Iar beneficiile nu se opresc aici; UEFI permite mai multe optiuni de boot, nu prescrie anumite sisteme de fisiere si dispune de abilitati excelente de boot de pe retea. Boot loaderul sistemului de operare poate servi, de asemenea, ca extensie la UEFI, care poate functiona ca un boot loader propriu.
UEFI suporta extensii mai mari, cum ar fi ACPI, care nu sunt dependente de pe un mediu de rulare pe 16-biti. Erorile criptate in bip-uri sunt, de asemenea, un lucru trecut, din moment ce extensiile pot testa mai bine componentele (cu exceptia cazului cand ceva mult mai important a cedat, de exemplu un procesor). In plus, acesta suporta partiile bazate EFI pe hard disk-uri, pe care producatorii le pot adauga pentru mai multa functionalitate.
Potentialul sau este ceea ce face UEFI atat de promitator. Nu totul este optim inca, dar functioneaza deja la nivel BIOS, astfel incat producatorii au inceput sa-l foloseasca tot mai mult pe placile de baza. Ei pot folosi extensii mai vechi cu noul sistem pana cand cele mai noi vor putea fi folosite, iar schimbarea ruleaza intr-un ritm tot mai alert in ultimii ani. Nu este posibil pentru a pune UEFI pe placi de baza bazate pe BIOS, dar sansele sunt ca atunci cand va cumparati un nou sistem acesta sa poata utiliza UEFI.
1 Comment
Interesant articol… totusi sunt omise anumite aspecte negative. Tehnologia nu e chiar imatura dar producatorii de hardware o implementeaza si experimenteaza asa cum vror ei, adica pe banii cumparatorilar. Ar mai fi fost de vorbit de interesele companiei Microsoft. Pe langa lipsa voita de suport pentru sistemele de operare Windows pe 32 de biti, Microsoft, sub pretextul securitatii si a varat coada si in specificatiile UEFI. Astfel este limitata instalarea altor sisteme de operare free care nu au cheie de securitate… vanduta de Microsoft.