Cum functioneaza placa de baza?

Daca ati dat jos vreodata carcasa unui calculator, ati vazut o singura piesa care leaga tot ceea ce tine de computer- placa de baza. O placa de baza permite tuturor componentelor din computer sa primeasca energie si sa comunice intre ele.

Placile de baza au evolouat foarte mult în ultimii douazeci de ani. Primele placi de baza suportau foarte putine componente care fac parte dintr-un computer in acest moment. Prima placa de baza pentru PC de la IBM a avut doar un procesor si sloturi. Utilizatorii conectau componente cum ar fi unitatea floppy si memorie. Astazi, placile de baza dispun de o mare varietate de caracteristici integrate care afecteaza în mod direct capacitatile unui calculator si potentialul lui pentru imbunatatire. In acest articol, ne vom uita la componentele generale ale unei placi de baza. Apoi, vom examina cu atentie cinci puncte, care afecteaza in mod direct ceea ce poate face un computer.

O placa de baza singura este inutila, dar un calculator trebuie sa o aiba ca sa functioneze. Principala atributie a placii de baza este sa contina un microprocesor, apoi sa permita orice altceva sa se conecteze la ea. Tot ceea ce face ca un computer sa functioneze sau imbunatateste performantele sale este o parte din placa de baza sau se conecteaza la ea printr-un slot sau port. Forma si dispunerea unei placi de baza se numeste factor de forma. Factorul de forma decide unde vor fi plasate componentele individuale si forma carcasei calculatorului. Pentru o comparatie a factorilor de forma, din trecut si prezent, verificati motherboards.org.

Factorul de forma este doar unul din alte multe standarde care se aplica placilor de baza. Unele dintre aceste standarde includ:

Sloturile si porturile care se gasesc pe o placa de baza sunt:

Unele placi de baza includ tehnologii mai avansate:

Procesorul este primul lucru care vine în minte atunci când multi oameni se gandesc la viteza si performanta unui computer. Cu cat este mai rapid procesorul, cu atat mai rapid computer poate gândi. In primele zile ale cumputerelor, toate procesoarele au avut acelasi set de pini, care ar conecta CPU la placa de baza, numita Pin Grid Array (PGA). Aceste ace sunt introduse într-un socket numit Socket 7. Asta însemna ca orice procesor s-ar potrivi în orice placa de baza.

Astazi, cu toate acestea, producatorii de procesoare Intel si AMD folosesc o varietate de PGA, niciunul nu se potriveste în Socket 7. Cu cat microprocesoare au evoluat, acestea au nevoie din ce in ce mai multi pini, pentru a ingloba noi caracteristici si pentru a oferi mai multa putere procesorului.

Socket-urile sunt adesea numite pentru numarul de pini din PGA. Socket-urile utilizate frecvent sunt:

Cele mai noi procesoare Intel nu au un PGA. Acestea au un LGA cunoscut sub numele de Socket LGA T (LGA – Land Grid Array). Un LGA este diferit de un PGA prin faptul ca pinii sunt parte din socket, nu din procesor.

Oricine are deja un anume procesor în minte ar trebui sa aleaga o placa de baza care se potriveste cu acel procesor. De exemplu, daca doriti sa utilizati unul dintre noile procesoare multi-core de la Intel sau AMD, va trebui sa cautati o placa de baza cu socket corect pentru acele procesoare. Acestea pur si simplu nu se vor potrivi în socket care nu se potriveste si PGA-ul sau LGA-ul lor. CPU-ul comunica cu alte componente ale placii de baza prin intermediul unui chipset.

Chipset-ul este „lipiciul” care conecteaza procesorul de placa de baza si apoi la restul computerului. Pe un PC, aceasta este alcatuit din doua parti de baza – Northbridge si Southbridge. Toate componentele computerului comunica cu procesorul prin intermediul chipset-ului.
Northbridge se conecteaza direct la procesor prin intermediul Front Side Bus (FSB). Un controller de memorie este situat in Northbridge, care ofera acces rapid la memorie. Northbridge, de asemenea, se conecteaza si de magistrala AGP sau PCI Express.

Southbridge este mai lent decât Northbridge, asta inseamna ca informatiile de la CPU trebuie sa mearga prin Northbridge înainte sa ajunga la southbridge. Alte bus-uri care se conecteaza la southbridge sunt PCI, porturile USB si conexiunile hard disk IDE sau SATA.

Alegerea Chipset-ului si alegerea CPU-ului merg mâna în mâna, pentru ca producatorii de chipset-uri le optimizeaza pentru a lucra cu anumite procesoare. Chipset-ul este o parte integrata in placa de baza, deci nu pot fi eliminate sau modernizat. Acest lucru înseamna ca trebuie nu numai socket-ul placii sa se potriveasca cu procesorul, ci si chipset-ul placii de baza trebuie sa functioneze în mod optim cu procesorul.

Un bus este pur si simplu un circuit care conecteaza o parte a placii de baza cu alta. Cu cat un bus poate retine mai multe date la un moment dat, cu atat mai repede permite ca informatia sa calatoreasca. Viteza de bus, masurata în megahertzi (MHz), se refera la cât de multe date poate sa treaca simultan prin bus.

Viteza bus-ului, de obicei, se refera la viteza front side bus (FSB), care conecteaza procesorul la Northbridge. Viteza FSB-ului poate varia intre 66 MHz si 800 MHz. Deoarece procesorul ajunge la controlerul de memorie prin Northbridge, viteza FSB-ului poate afecta dramatic performanta unui computer.

Aici sunt cateva dintre alte bus-uri gasite pe o placa de baza:

Cu cât mai mare este viteza unui bus, cu atat mai repede acesta va functiona – pâna la un punct. Un bus cu viteza mare nu poate inlocui un procesor sau un chipset lent.

Am stabilit ca viteza procesorului în sine controleaza cât de repede un computer gandeste. Viteza chipset-ului si bus-urile controleaza cât de repede se poate comunica cu alte parti ale calculatorului. Viteza de conectare RAM controleaza cât de repede computerul poate accesa instructiunile si datele, si are, prin urmare, un efect mare asupra performantei sistemului. Un procesor rapid cu RAM lent nu va fi performant.

Cantitatea de memorie disponibila controleaza cat de multe date poate depozita computerul. RAM-ul constituie cea mai mare parte a memoriei unui computer. Regula generala este cu cat mai mult RAM are computerul, cu atât mai bine.

O mare parte din memorie disponibila astazi este memorie dual rata de date (DDR). Acest lucru înseamna ca memoria poate transmite date de doua ori pe ciclu în loc de doar o singura data, ceea ce face memoria mai repida. De asemenea, cele mai multe placi de baza au spatiu pentru mai multe cipuri de memorie si pe placile de baza mai noi, de multe ori se conecteaza la Northbridge prin intermediul unui bus dubla în loc de unul singur. Aceasta reduce cantitatea de timp in care procesorul obtine informatii de la memorie.

Sloturile de memorie ale placii de baza afecteaza în mod direct ce fel si câta memorie este suportata. La fel ca alte componente, memoria se conecteaza la sloturi printr-o serie de pini. Modulul de memorie trebuie sa aiba numarul de pini asemanator pentru a se potrivi în slotul de pe placa de baza.

Placi de baza cu toate celelate componente sunt convenabile si simplu de instalat. Exista placi de baza, care au tot ce ai nevoie pentru a crea un computer complet – tot ce faci este sa conectezi la placa de baza un hard disk, o unitate CD-ROM si o sursa de alimentare. Aveti un calculator complet operational pe o singura placa.

Pentru multi utilizatori medii, aceste caracteristici built-in ofera suport amplu pentru video si sunet. Pentru jucatorii avizi si oameni care lucreaza grafica de înalta intensitate sau proiectare asistata de calculator (CAD), cu toate acestea, placile video separate sau alte componente ofera o performanta mult mai buna.